Și păsările iarăși se duc și nu mai vin,
Rămân și câmpul singur și streașina pustie.
Se limpezește cerul butoaielor cu vin
Când toamna-i tot mai rece și tot mai cenușie.
Se tânguie hotarul și iepurii doar, surii,
Cu vulpile roșcate apar și se ascund,
Când pocnete de armă din marginea pădurii
Adulmecă departe spre dealuri și răspund.
Bucate-am strâns destule și porcu-i la-ngrășat.
Răsare cornul lunii și vântul a-ncetat.
La noapte o să-nghețe, și iarna nu-i departe...
- Nevastă, pune lemne pe foc că parcă-i rece,
Și, până una-alta, în vremea care trece,
Citește, măi, băiete, ceva de-acol' din carte!
vezi mai multe poezii de: Ion Horea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.