Aceasta nu mai poate da înapoi.
Ne vom încovoia ca niște căpițe de fân.
Până atunci să fim mândri unul de altul,
și să ne bucurăm de fiecare clipă.
Drumul a pierit cu desăvârșire.
Au arat și amintirea lui.
Din sălcii n-a mai rămas nici unul,
numai eu dacă le mai pomenesc.
Când ajungeau la capătul lui
mă năpădeau amintirile.
Carele cu fân pe spniarea lui lăsau urme,
prin inima lui eram însoțit la plecare.
Și noi suntem asemenea drumului.
Ni se vor șterge urmele, nu peste mult!
Numai eu voi lăsa chipul tău într-o carte
și va mai rămâne în lume o zi sau două.
Gândul veșniciei nu mă stăpânește.
Peste pământuri, departe, mă uit și îmi spun:
ne vom încovoia ca niște căpițe de fân,
și aceasta nu mai poate da înapoi!
vezi mai multe poezii de: Ion Horea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.