Sufletul, iarăși. dezleagă-l, dă-i drumul.
stă ca un câine, roade pociumbul.
singur pe coastă, caută cumu-l
biruie setea, timpul ca plumbul.
Lasă-l să urle, cineva spune,
poate el însuși, prins de urâtul
care-i așază dealul și râtul
în așteptare și-n rugăciune.
vezi mai multe poezii de: Ion Horea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.