Nevăzut pe sub râuri
tălmăcit de fântâni
coboram mii de vârste
izvorândul meu munte
fereastră întoarsă la cerul ţărână
ştergură albă mulţimii de crengi
de lumină împinse
din ger
nevăzut pe subt râuri
în zidirea păcii străvezie
pe jarul duhului
pe oase-mpovărate
ochiul se-aşază în coasta grădinii
copiii îşi mai caută sufletul
închis în coaja de lemn
cu ochii deschişi
aripi de biserică pe dealuri
aprinzându-le intrarea
se înalţă stejarii
vezi mai multe poezii de: Ion Iuga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.