Cameleon-femeie - Ion Luca Caragiale
Adăugat de: Gerra Orivera

Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieţii,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaştri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereţii,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzii aştri.

O văz fugind prin codrul cel verde de jugaştri -
Era Erato albă iluminând poeţii. -
De-a ei priviri focoase ar fi roşit sihaştri
Păliţi, chlorotici, vineţi de greul bătrâneţii.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori şi violete,
înveşmântată magic în daurite plete
şi-n varii polichrome bibiluri şi altiţe...

îmi aruncă pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ţi-e negru şi maţele pestriţe!



vezi mai multe poezii de: Ion Luca Caragiale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.