Cu mâini subţiri şi reci,
i-ai dat fior fierbinte:
Să treacă veci de veci,
Eu tot l-oi ţine minte.
Credeam că s-a oprit
În cale mersul lumii,
Că tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.
Odată m-ai atins
Ş-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins...
Păreri au fost deşarte.
Oriunde-acum sclipeşti
În depărtări albastre.
Tu nu eşti unde eşti,
Perdută printre astre.
Te ţine-aci mereu
A mea închipuire:
Tu vei muri, ci eu
Ţi-oi da o nemurire.
vezi mai multe poezii de: Ion Luca Caragiale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.