Cel ce doarme cu capul pe sârmă
N-are nimic de învățat
De la un filozof
Ce doarme în pat
*
Cine a împărțit dragostea
În trup și suflet
N-a văzut taină ce le unește
*
Fiindcă nimeni nu plânge
Când te naști
Plângi tu singur
*
Nu vă fie teamă
De sfârșitul lumii
Morții sunt cu noi
*
Adevărul nu-i democrație
El este o rană ontologică
Precum mărgăritarul
*
Înțelepciunea spune un cuvânt
Apoi te lasă să gândești
Prostia vorbește
*
Răsăritul și Apusul
Nu sunt decât născociri omenești
Soarele habar n-are de asta
*
Optimiștii dorm cu ochii deschiși
Și privesc cu ei închiși
Cum să nu fie veseli
*
Viața de apoi
Nu mă interesează
Mi-a fost de ajuns asta
*
Adevărul este fructul
Ce se coace în abis
În grădină
Se coc minciunile
*
Dreptatea este gură
Ce se hrănește cu rădăcini amare
Cu cele dulci
Se hrănesc vorbele goale
*
Mediocrii trăiesc în realitate
Geniile în timp
Spun adevărul
Și rămân singuri la masă
Ion Miloș – Iubirea și alte iubiri – Institutul european
vezi mai multe poezii de: Ion Miloș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.