Pădurea nu-și vede arborii
Arborii foșnesc neputincioși în întuneric
Se aud suspine în grădină
Sunt melcii care n-au putut să fie tauri
Filozofi învinși de negândire
Caractere de piață
Măsoară cultura cu dobândă
Nu produci, nu ai valoare
Stâlpul metafizic putrezește
Câțiva pumni bat în pământ
Viermii se pregătesc să iasă
Împărăția roză a pomilor sterpi
Omul om nu mai există
Buchet parfumat de atitudini
O, conștiința, apă stătută
Cum să ies
Din eternitatea asta de groază
Cum să mă apar?
vezi mai multe poezii de: Ion Miloș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.