Să privești în jurul tău fără răutate
Să admiri pasărea ce zboară
Să treci de la frunză la frunză
Fără să cazi în capcană vârcolacilor
Femeie, făină roză de crini
Nu întreba peștele de unde bea apă
El știe să înoate și ajunge
Crede în tot și așteaptă
Nu totdeauna toamna se culeg fructele
Există și toamne cu muguri
Căci timpul e mereu același
Doar ceasul se-nvârtește și oamenii trec
O, dragoste, rațiune a inimii, rană nemiloasă
Udă cu apele tale trupul să nu se ofilească
Și-nvață pietrele cum să mângâie genele
Dincolo de ziduri nunta e încă posibilă
Speranța e sămânța coaptă la amiază
vezi mai multe poezii de: Ion Miloș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.