Ori de câte ori întâlnesc o femeie frumoasã
Îmi lasã gura apã
Mã arunc ca o torpilã
În apele ei teritoriale
Și nu mã las
Pînã nu-i cuceresc toate malurile
O îmbãt repede cu apã rece
Și ne scãldãm
Ne scãldãm
Ne scãldãm
Pînã nu cãdem în apele somnului
Atunci mã bagã
Ea pe mine la apã
Și mã ține
Mã ține
Mã ține
Pînã mi se înmoaie toate mãdularele
Apoi mã azvîrle ca pe o piatrã seacã
Pe apa Sîmbetei
Ce vine pe apã
Pe apã se duce
Zice
Și dispare râzând în larg
vezi mai multe poezii de: Ion Miloș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.