Noaptea asta care se sprijină pe schelete de sulf
printre arbori
și Ion Monoran refăcut din bucăți de tablă
și roți de automobil
prin oraș
mult mai tânăr și mai arțăgos
rostogolindu-se neglijent
își suflă nasul în fața semafoarelor
cu teama de singurătate strivită pe parbriz
Ion Monoran
ca o extraordinară dorință de a fi tânăr
împotriva
indivizilor lirici
și împotriva
lui Ion Monoran ori de câte ori va simți nevoia.
vezi mai multe poezii de: Ion Monoran
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.