Pe sub sârmele electrice
de-a lungul străzii 6 martie
într-o rochie albă și umedă
noaptea se retrage
răsfirând vrăbiile înșirate ca niște mătănii
pe fire
și chiar vântul
orizontal și rece pe trotuare
încât aproape că te simți bine
acum că și noaptea sfârșește
pe această stradă
dreaptă și utilă ca atâtea altele
dincolo de agitația celorlalți
o păstaie
pe care zadarnic ai încerca să o împiedici
să plesnească.
1977
vezi mai multe poezii de: Ion Monoran
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.