…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Voi, prin istorii, dezbinaţi de nume,
de lipsa conştiinţei şi a ştiinţei,
de toleranţă – prag al umilinţei –,
tot fost-aţi...! Vitregitu-v-aţi şi-n mume...!
Pelasgi e primul vostru sfânt renume
de mare neam pe continentul fiinţei,
întâi-scindat prin legile credinţei
în Dax şi Thrax, în Daci şi-n Thraci, anume...!
Pelasgi, Belagi, ori Blachi, apoi vă spune
mulţimea de popoare prin imperii ;
Valahi, Olahi – vi-s alte nume bune...!
Pe regi de frică se zbârliră perii
când re-Unirea-vă-ncepu să sune,
cu „mica Românie“, de îi sperii...
24 Cuptor 1998 / 8 I 2002.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
«Al treilea psalm-sonet la îndimineţirea luncii de cobalt în Dacia, Grădina lui Dumnezeu», mai întȃi, fost-a tipărit în volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Ultimele poeme hadronice» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-1-6, 2002, p. 53), apoi în antologia pachian-tatomireşteană de poeme, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 274), fiind retipărit şi în volumul «Sonetele luncii de cobalt», (Timişoara, Waldpress [ISBN 978-606-614-280-9], 2021, p. 31).
Donares
joi, 13 octombrie 2022