În viaţa-mi de poet dac-pandur de la piramida extraplată,
creat-am şi nenumărate universuri, nişte soiuri de roiuri
fotonice, de minuscule big-bang-uri, accesibile pe rouă,
în dimineaţa receptorilor cu neştirbită aură, cu neuroni
de platină, incontestabili, aşadar, mărunte big-bang-uri,
care să-ncapă-n cutia de sus doar printr-o pupilă
ca a pisicii birmaneze, doar printr-o fantă de ens-cuvânt,
nu de non-ens ce gândeşte în creaţa antimaterie,
prin paradoxistul necuvânt, aşadar, vitale big-bang-uri
care să locuiască – nu flotant, ci stabil – şi într-un atriu
înrăzărit în toate sărbătorile Zalmoxianismului preluate
de Creştinism, de la al treilea cântat de zori al cocoşilor
şi până la prânzul calm, şi până dincolo de sferele
des-clipitoare de-amurg...
Nu-mi fu greu s-anin big-bang-uri nici în centrul
fiecărui glob auriu din bradul de Crăciun, de-Anul Nou,
nu-mi fu inutil nici să le dau drumul după boabele
de rouă, rostogolite – cu sfinte curcubeie în ele cu tot –
pe nervur-valea fiecărui fir de gazon autosalvat pe roze
stadioane, nu-mi fu imposibil nici a le recristaliza
în fulgii de nea, adică în ars poetica-mi graţios viscolită,
tot de iarna verde a Daciei, la 24 Ianuarie
Anno Domini 2017...
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu poemul «Ars poetica-mi grațios viscolită», pe tema adevărului conținut de arta poetică, se deschide ciclul «Eul coriambic-rubiniu», al volumului «De-a fotonii», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-169-7), 2017, p. 7 ; textul întregului poem datează, bineînțeles, din „24 ianuarie 2017“ ....
Donares
marți, 04 octombrie 2022