Alb magnetic, discontinuu – cavalerii
rogozului, domnişoarele papurei, trestia purpurei
şi altele, până vederea mi-este-absorbită, frântă,
de gaura neagră M-87 : îmi văruiesc streaşinile,
îmi declar piatra pentru cavou, îmi achit impozitul
pentru marmura braţului, jur
pentru avocaţi şi orătănii,
pentru medici şi broaşte,
pentru profesori şi cocoriţe,
pentru aviatori şi soboli,
pentru filosofi şi albine,
pentru poeţi şi murături,
pentru ţigani şi pâini cât luna ... !
Da : mai trag draperiile cumuluşilor de peste azur,
mai sparg cu fruntea, în amiezi, uşa lacului,
admir la cascadă păunii în rut, ori gotcanii,
travestirea aburariului, miriştea oaselor, secerătorile
gheonoaiei, oboseala marnei, şarpele de piatră
al casei nuntite, prispa dinţilor, fermoarul caninilor,
divorţul atomilor, până simt cum viscolul
îmi încercănează urechile, tâmplele, zeama sternului,
caşul coloanei vertebrale, până iubita
mă desmiresmează ... Sigur, aripa ta nu poate fi
sigiliul meu – sunt aspru ca văile genunii,
ca vămile soarelui ... !
8 Prier 1992 / 6 Gerar 1997.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul «Aspru ca văile genunii, ca vămile soarelui...» – pe tema „Singurătate cosmică“ – face parte din ciclul «După-amiaza ultimului paradoxist» şi a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în volumul «Bomba cu neuroni» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-97529-8-5, 1997, p. 121), şi mai apoi, în volumul bilingv, «Fulgerul sferic» / «Éclair Sphérique» (Ed. Aethicus / ISBN 973-97530-1-9, 1999, p. 100 sq.), în „antologia-i de autor“, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 265 sq.) etc.
Donares
miercuri, 16 noiembrie 2022