În această ultimă dimineaţă de martie,
explodează sub fereastra mea zarzării –
albinele sosesc – au panere noi, împletite
din razele unicului soare văzut de mine
până-n prezent – deşi se spune, Enciclopedicule,
că mai există o puzderie de sori, la câţiva ani-lumină
de-aici, de lângă blocul meu de beton-armat, antiseismic…
…N-am ce mă face : sunt înzestrat cu nişte ochi
obişnuiţi, căprui – şi nu pot vedea lumea
decât aşa cum este : cu două feţe – una curată,
înrourată, chip de crin, spuma-laptelui ; cealaltă :
monstruoasă, fotonofagă, puchinoasă, încolţind,
sfâşiind pruncii de aur ai soarelui…!
N-am fost înzestrat cu vreo aparatură specială
pentru descompus lumina, spre a vedea
florile zarzărilor de sub fereastra mea, aureolate,
înveşmântate-n curcubeie – şi mai am o deficienţă,
da’-ntre noi rămâne, Enciclopedicule :
gândesc mult, întortocheat de mult, /
între infinitul minor şi infinitul major, întrucât, pe umeri,
port o bombă cu neuroni – intrată deja în starea de fisiune –
care va exploda curând, la-nflorirea ultimului zarzăr…!
8 martie 1982.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul «Bomba cu neuroni» – pe tema „Primăvară“ – a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în revista «Transilvania» (Sibiu, redactor¬-şef : Mircea Tomuş), anul al LXXXIX-lea, nr. 9, 1983, p. 35 ; „cosmetizat“ sub cenzură şi cu titlul schimbat în «Primăvară» a apărut în volumul «Verbul de mărgărint», Timişoara, Editura Facla, 1988. p.48 ; varianta necenzurată (supra) a văzut lumina tiparului în volumul «Bomba cu neuroni» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-97529-8-5, 1997, p. 85), apoi, în volumul bilingv, «Fulgerul sferic» / «Éclair Sphérique» (Ed. Aethicus / ISBN 973-97530-1-9, 1999, p. 75), în „antologia-i de autor“, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 224 sq.) etc.
Donares
vineri, 18 noiembrie 2022