Eu, Făt-Frumos, răsar dintre inele
de matcă grea, roind în grai Alb Munte,
dar căile,-ntre maci, să mă înfrunte,
ard nori de gând, torc lebedele-n Ièle,
ori pun zeiţei far la punte
şi ciocârlii-noian – vertebre-stele...!
Zidul-grai, roib val de mai, agrest èl e
de seacă Graalul meu de-adânc de frunte
şi-acel cuvânt ce-n guri de rai s-arată
ca mărgărintul, spre-a nunti albine,
la curcubeu, din marea cea sărată...!
Sub numărul de aur torn rubine...
Fiinţa creşte-n grai înrourată
cât firea mi-e urzită-n foc de-alb bine...!
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sonetul «Cât firea mi-e urzită-n foc de-alb bine» – pe tema : „Credință în Zalmoxianism / Creştinism Cosmic“ – a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în ciclul «Din sonetele lui Făt-Frumos», de „închidere cenzurată“ a volumului «Lilium Breve», Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, p. 88, apoi în ciclul «Nouă sonete din „Cartea de Aur“ a lui Făt-Frumos…» (aflat sub un „bifurcat-grăitor“ motto extras din „Inscripţii zalmoxiano-pythagoreice de pe lamèle de aur de la Petelia-Thurium“ : «Sunt Fiul Pământului şi al Cerului Înstelat, dar sunt de seminţie cerească, s-o ştiţi şi voi...!» / «Eu vin să-ţi cer mâna ca unul pur dintre cei puri, o, Crăiasă-a-Lumii...! Căci şi eu mă mândresc cu apartenenţa la prea-fericita voastră seminţie...»), din volumul «Ultimele poeme hadronice», Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-85261-1-6), 2002, p. 35, şi din volumul «Sonetele luncii de cobalt», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-280-9), 2021, p. 11.
Donares
sâmbătă, 21 ianuarie 2023