Gurii-de-Rai, dorul se lasă-n ore,
din arcul câmpului lichid, ce este
rotit către amiază de celeste
în rochii lungi, brumate şi sonore…
În frunte-i orologiul – de-i chiar peste
balauri albi din cosmicele hore ;
în clopote, pe somn, mirate nore
văd casa-n grâu şi nu dau încă veste :
că s-a-ncreţit genunea-ntâia oară,
că-n uşa nopţii mărul ne ’lumină
de-nzorieri, cu ierburi şi cu vină
purtată de sămânţă în vioară,
când jos e graiul iar presus lumină
cu arc de Sol-Ceresc în subţioară...
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sonetul «Cu arc de Sol-Ceresc în subţioară» – pe tema : „Credință în Zalmoxianism / Creştinism Cosmic“ – a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în ciclul «Din sonetele lui Făt-Frumos», de „închidere cenzurată“ a volumului «Lilium Breve», Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, p. 86, apoi în ciclul «Nouă sonete din „Cartea de Aur“ a lui Făt-Frumos…» (aflat sub un „bifurcat-grăitor“ motto extras din „Inscripţii zalmoxiano-pythagoreice de pe lamèle de aur de la Petelia-Thurium“ : «Sunt Fiul Pământului şi al Cerului Înstelat, dar sunt de seminţie cerească, s-o ştiţi şi voi...!» / «Eu vin să-ţi cer mâna ca unul pur dintre cei puri, o, Crăiasă-a-Lumii...! Căci şi eu mă mândresc cu apartenenţa la prea-fericita voastră seminţie...»), din volumul «Ultimele poeme hadronice», Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-85261-1-6), 2002, p. 31, şi din volumul «Sonetele luncii de cobalt», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-280-9), 2021, p. 7.
Donares
marți, 17 ianuarie 2023