...primul preşedinte al Republicii Mondiale a Poeziei
Motto : „Limba Pelasgă > Valahă este Patria Poetului Pelasg > Valah (Dacoromȃn)“
(I. P.-T.)
Poetul Autohton muşcă absolutul în gură de rai, Enciclopedicule,
şi devine nemuritor. Prima oară l-am văzut prin inima peşterii,
venind călare pe ursul stelei polare, să prindă taifunul
de coarne... Pe-un picior de plai, printre flori de os,
l-am zărit apoi rostogolindu-se de trei ori, înrăzărindu-se,
neftinindu-se-n ou de zăpadă cât casa,
proptindu-se-n malul-triunghi,
la cei şase brazi de-ntuneric şi-unul de fulger – brazi-suliţe,
domnule Cantemir... Dar s-a ivit printre cetini
Jumătate-de-Om cu sabie de crom, cu ţeapă de aur în cap,
spre-a-njumătăţi oul: cerul constelat Lirosof s-a numit,
masa pământului – înrădăcinată-ntre ape de-agat –
Poet s-a chemat ; galaxia de sunete-a cunoscut armonicul număr ;
sfera cu două gâturi de lebădă-n dans fulguit-a hieroglife
printre fânăriile-raze... Poetul Autohton, Enciclopedicule,
stă cu genunchiul drept pe grumazul muntelui Cogaion,
înfiorând caprele negre, florile-de-colţ,
şi-are glezna stângă-nfăşurată-n coada cometei...
Poetul Autohton, domnule Cantemir, peregrin în azur,
în liftul curcubeului, s-arată deseori şi ca războinic
împotriva zeilor mişei, înmăciucându-le pădurile din creştet...
În ora de sublim, Enciclopedicule, Poetul Autohton merge
la Lecţia de-anatomie a lui Făt-Frumos – şi, de pe masă,
dintre bisturie cu laser, se-nalţă-ntr-o aripă şi jumătate ;
dacă secţionează magnetismul, liniile de forţă desenează
Antarctida-i, unde, când scoţi o săgeată şi tragi la-ntâmplare,
pinguinii îşi pun şorţuleţe de purpură –
e semn că Poetul Autohton trece-n Cuvânt cu neuronii de aur ;
dacă atârnă ciocârlii de priviri, ochii lumii învaţă înrăzărirea ;
chiar cu auzul înfăşurat în privighetori, mai poate desluşi
numărul ce se imprimă-n orele soarelui...
Când aprinzi pasărea Phöenix, afli-n umbra-i, răstignit,
Poetul Autohton, domnule Cantemir, nou Hristos
purtând coroana cu spinii de jar, cu elitre-flăcări...
Taie cu fierăstrăul, Enciclopedicule, din creştet până-n tălpi,
statuia Înţeleptului Ponto-Dunărean, dezgropată recent,
şi vei găsi într-un auricul Poetul Autohton, citind
cartea de cristal a Femeii Gânditorului...! Sfâşie ventrele-ceruri –
şi din oglinda baionetei te va-ntâmpina zâmbetul lui...!
Când pana e-n mâna lui, domnule Cantemir, zmulsă din aripa-i,
din adânc vânăt, dă măseaua de minte a limbii tuturor gurilor...
Azi-dimineaţă, m-am uitat printre cumuluşii testamentelor
şi-am zărit Poetul Autohton, mai iute ca îngerii alergând,
cu gladiole-nrourate pentru stelele din ochii Limbii Valahe.
Poetul Autohton, domnule Cantemir, anulează dictatura
aplauzelor sterile şi dirijează satelitul meteorologic
al Edenechitterrei...
(Duminică, 16 octombrie 1983, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara-Dacia)
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
A se vedea : "Fenomenul Nichita Stănescu", volum omagial întocmit de Anghel Dumbrăveanu, Timişoara, Ed. Excelsior Art, 2003, pp. 130 şi 131.
Donares
vineri, 06 ianuarie 2023
O excelentă versiune în limba lui Shakespeare, datorată anglistei Gabriela Pachia, a poemului «Cu domnul Cantemir despre Nichita Stănescu, primul preşedinte al Republicii Mondiale a Poeziei» / «With Mr. Cantemir on Nichita Sănescu, the First President of the World Republic of Poetry», se află în volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Despre fructul curcubeului» / «On the Fruit of the Rainbow», Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-85262-4-8), 2007, paginile 28 – 33 ; etc.
Donares
duminică, 30 octombrie 2022
Poemul «Cu domnul Cantemir despre Nichita Stănescu, primul preşedinte al Republicii Mondiale a Poeziei» – pe tema «Patrie, eroism şi Poet cu „ancorare“ în autohtonism ca valoare profund-universală», reverberȃndu-se crezul arghezian dinspre Eminescu, potrivit căruia un poet „cu cȃt este mai național cu atȃt e mai universal“ – a fost scris de Ion Pachia-Tatomirescu în dimineața de duminică, 16 octombrie 1983, şi rostit de autor, tot atunci, dar în după-amiaza respectivei zile, pe la ora 14, în „închiderea dialogului“ dintre Nichita Stănescu şi scriitorii, ziariştii, profesorii, inginerii şi elevii aflați în „Sala Mare de Festivități“ a Liceului Industrial Nr. 10 („Liceul Auto“) din Timişoara, întȃlnire organizată / coordonată de profesorul de limba şi literatura valahă / dacoromȃnă de la acest liceu, Ion Pachia-Tatomirescu şi de poetul Anghel Dumbrăveanu ; poemul «Cu domnul Cantemir despre Nichita Stănescu...» a văzut lumina tiparului şi în volumele lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Bomba cu neuroni» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-97529-8-5, 1997, p. 82 sq.), «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 226 sqq.) etc.
Donares
luni, 24 octombrie 2022