Ne-a dat cea mai adâncă-nvăţătură :
„Da, sfera-ntreagă-i Samoş, Dumnezeul,
şi înţelept sunt eu, tare ca leul,
cât în întreg mă aflu parte pură...!“
Deşi fu pusă-n liră de Orfeul
Sfinţitei Dunări, spre semănătură,
şi-n Guri de Rai, prin sòlii de velură :
sublimei, îi curmară defileul
fruntaşii farisei cu ochi de Stokli –
rasă de porci străvechi din Europa,
strigând în plai : „E popa, nu e popa...!“
Urcară-n Cogaion – şi vorba-n cioc li
se dovedeşte azi drept gând de ciocli ;
străini de neam vă fură : vezi metopa...!
22 Cuptor 1998 / 6 I 2002.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Evident, cei ce au citit «Întȃiul psalm-sonet la îndiminețirea luncii de cobalt în Dacia, Grădina lui Dumnezeu» observat-au că – dintr-o „eroare de Adăugător“ (neatent la „zebra de trecere liric-pietonală“ de la «Rondelul mierlelor prier-florare» la «Decasonetul Împăratului Ultramarin») – veridica temă nu-i „primăvara“, ci profunda „CREDINȚĂ“ a Poetului în Zalmoxianism, adică în „ştiința cogaionic-sarmisegetusană a Pelasgo > Valaho-Dacului de a se face nemuritor“…
Donares
sâmbătă, 15 octombrie 2022
Acest poem în formă fixă „deschide“ ciclul, «Decasonetul Împăratului Ultramarin», ciclu pus sub motto-ul pachiescian-tatomireştean : «Eu sunt responsabilă „parte“ din „Sacrul Întreg Cosmic“, numit de strămoşii mei, Pelasgii > Valahii cu „ştiinţa de a se face nemuritori“, Samoş („Soare-Moş“), adică Dumnezeu-Unul al Daciei…» ; întregul ciclu de zece sonete (numerotate cu cifre romane, I – X) închinate Împăratului Ultramarin, adică lui Dumnezeu-Unul al Daciei, se relevă de pe segmentul temporal : «22 Cuptor 1998 ‒ 24 Ghenarie 2002», după cum stă scris „la subsolul paginii“ a 49-a, purtătoare a titlului întregului ciclu (pp. 49 ‒ 60) din volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Ultimele poeme hadronice», (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-1-6, 2002). În antologia întocmită de autor, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-85261-5-9], 2004), ciclul „celor zece sonete“ este „separat“ prin «Meditația-fulger din priveliştea Ființei» („Ultimele…“, 2002, p. 23) de sonetul «Sarmis cântând ulcioare de Horez» (singurul poem inedit din antologie, scris chiar la 12 aprilie 2004 – în „Compostor…“, la p. 281). Distinsul Receptor (ca să utilizăm o sintagmă dragă Poetului I. P.-T.) regăseşte «Decasonetul Împăratului Ultramarin» şi sonetul «Sarmis cântând ulcioare de Horez», în ciclul ce poartă titlul Unsprezece psalmi-sonete la îndimineţirea luncii de cobalt în Dacia, Grădina lui Dumnezeu, din volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Sonetele luncii de cobalt», (Timişoara, Waldpress [ISBN 978-606-614-280-9], 2021, pp. 27 ‒ 40).
Donares
marți, 11 octombrie 2022