Mişcarea curmă moartea sub arcadă –
şi-armatele de zmei cu scuturi urlă
spre Soare-Moş – sublima-ne monadă ;
raze-săgeţi mi-adună zmeii-n spadă
şi, despicându-i, fac genunii turlă –
trei ani rămân sub scut, sub steag şi surlă.
De-alţi zei – să mă păzească – n-am nevoie,
iubirea-mi de lumină mi-este totul :
sublimul generez – şi-acesta-n voi e –
şi, din sublim, genunea trec de-a-notul.
Doar Samoş mi-a deschis cereasca voie –
şi rănilor de Timp le sting complotul
în curcubeul urnei – pur altoi e...
Iubirea-mi de lumină mi-este totul...
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sonetul «Iubirea-mi de lumină mi-este totul» – pe tema : „Credință în Zalmoxianism / Creştinism Cosmic“ – a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în ciclul «Nouă sonete din „Cartea de Aur“ a lui Făt-Frumos…» (aflat sub un „bifurcat-grăitor“ motto extras din „Inscripţii zalmoxiano-pythagoreice de pe lamèle de aur de la Petelia-Thurium“ : «Sunt Fiul Pământului şi al Cerului Înstelat, dar sunt de seminţie cerească, s-o ştiţi şi voi...!» / «Eu vin să-ţi cer mâna ca unul pur dintre cei puri, o, Crăiasă-a-Lumii...! Căci şi eu mă mândresc cu apartenenţa la prea-fericita voastră seminţie...»), din volumul «Ultimele poeme hadronice», Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-85261-1-6), 2002, p. 38, şi din volumul «Sonetele luncii de cobalt», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-280-9), 2021, p. 14.
Donares
marți, 24 ianuarie 2023