Fără vreo reţinere, v-am spus marea taină
a unicei religii din Cogaion,
chiar pe culmea-curcubeu :
„...sunteţi părţi (bune, ori rele) din Dumnezeu
şi n-aveţi ce căuta cu mintea în afara Lui,
în afara Sacrului Întreg Cosmic…!
Singura voastră grijă este
să vă păstraţi – ca Parte – puritatea, adevărul,
sănătatea, dreptatea, vitejia cinstită,
că dacă Partea-i curată, sănătoasă, mereu-biruitoare,
şi Întregului – numit Dumnezeu – îi merge bine…!“
Dar, de când mi-aţi nuntit oul cu iepurele,
chiar de la o interstelară poştă se vede
că nu mi-aţi respectat sacra rostire,
făcându-mă
să-mi irosesc condorii tainei mari
şi să mai încântecesc o dată :
„...microcosmos, macrocosmos,
taina lumii este-n Logos…!“
19 noiembrie 2013.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul «Mi-am irosit vulturii tainei mari…» – pe tema „Credință în Zalmoxianism / Creştinism Cosmic“ – a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, în volumul «De-a fotonii», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-169-7), 2017 (24 aprilie), p. 180, şi, mai apoi, în revista «Poezia» (Iaşi ; ISSN 1582-0890 ; fondator / director : Cassian Maria Spiridon), anul al XVI-lea, nr. 2 (56), vară, 2011, p. 27.
Donares
sâmbătă, 19 noiembrie 2022