Ai pornit în lume. Calci iarba,
calci pulberea pe vânt, zdrobeşti şerpii
din drum şi din marginea drumului –
şi nu mai ştii unde mergi.
Calci pietrele pe margine.
Şarpele îşi trece pârâul peste glesnă –
te vede doar cu ochii tăi de apă adâncă,
râde şi trece peste picior –
ştie că mâine
îţi va trece cu solzii pe frunte, pe-obraji.
Calci pietrele pe margine, le-atingi cu buzele.
Din fiecare sărut iese un cioc liliachiu.
Arunci cu nisip, le-ngropi ciocurile-n nisip,
şi-n fiecare plisc încolţeşte grăuntele ierbii –
nu ştii că nisip e-n casă de piatră.
Descoperi un câmp de iarbă culcată,
un poştaş copleşit de-astenie arzând scrisorile-n câmp –
în fiecare plic pune iarbă peste iarnă,
în curtea spitalului, sparge borcane
doldora de seminţe, zvârle pumni
de grăunţe în ochii medicilor, în urechi,
în paturi – şi-ncolţeşte iarba-fiarelor –
doctorii îi fac injecţii de muzică orientală,
o muzică teribilă,-n care joacă şerpi
cu fire de iarbă în gură –
injecţii cu pliscuri liliachii în piatră,
spre valea cu greieri înnebuniţi de-atâta muzică,
pe unde se scurge o noapte din astenia poştaşului.
18 iulie 1968.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul «O noapte din astenia poştaşului» – pe tema „(pe)trecerii / scurgerii vieții şi iubirii“ – a fost publicată de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în revista bucureştean-studențească, «Amfiteatru» (nr. 9 / 1968), grație tȃnărului – de-atunci – redactor şi critic literar, Dan Cristea, şi apoi în volumele : «Munte» (Bucureşti, Editura Eminescu, 1972, p. 55 sq.), «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 114 sq.).
Donares
miercuri, 09 noiembrie 2022