Lecturez un craniu, colonizez un fulg,
spânzur o stea, scot limba canină,
traduc uraganul, transform visul de vară
într-un cal, neftinesc visul de iarnă
într-un corb, mai scriu
şi somonul din somnul ochiului tău ...
Dar de sub pleoapa arcului din care ţâşneşte
cogaionica săgeată cu otravă de tisă,
buciumul iese şi bubuie, urlă din turlă : încep
să recunosc nemurirea cerului, aprob aripa
zeiţei-gaie, certific steaua polară, în memoria
cizmelor de rechini ţopăind
sub voaluri-meduze,
pe betonul-terasă-de-val ... !
7 Prier 1992 / 5 Gerar 1997.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul «Rechini ţopăind sub voaluri-meduze...» – pe tema „Vise de vară / iarnă în nemurirea Cerului“ – face parte din ciclul «După-amiaza ultimului paradoxist» şi a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în volumul «Bomba cu neuroni» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-97529-8-5, 1997, p. 120), şi mai apoi, în volumul bilingv, «Fulgerul sferic» / «Éclair Sphérique» (Ed. Aethicus / ISBN 973-97530-1-9, 1999, p. 98 sq.), în „antologia-i de autor“, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 264 sq.) etc.
Donares
marți, 15 noiembrie 2022