Tund iar trandafirii-nmuguriţi din faţa ferestrei mele
de martie – cei ce-mi bucură de-o vreme irişii, prin trei
anotimpuri, cei ce se-nspinează din privirea-mi
ca de pironit Iisus Hristos, ori ca de mesager celest
al Sarmisegetusei, cel cu trup tras prin inel,
etern-îndrăgostitul cu cel mai mare rău de cer,
etern-îndrăgostitul din Gură de Rai, da, Soră a Soarelui,
el, tras-prin-inel, de-l auzi şi-acum că-ţi descântă :
„– Să fii buna mea fecioară, / cea cu trup de brad-vioară, /
să fii lemn de trandafir, / să te mângâi : fir-cu-fir – /
cer-cu-cer, rază-de-rază, / din amiaz’, până-n amiază…!“
Da, el, cel cu trup tras prin inel, în care, trisimetric,
se-nfig trei suliţe : pentru trandafirii-mpurpuraţi – ceruţi
drept vamă Gurii de Rai, de Cosmic-Sacrul Întreg,
de bunul Dumnezeu...!
Transpir echinocţial, dar continui să tai lăstarii
de viţă de vie – acele rămurele de-un an –, făcându-li-se
de-nstrugurare – şi mulţumirea-i pe loc, în belşugul
de sevă – lacrimi sempiterne – pentru sănătatea
ochilor mei de mărţişor, pentru limpezire de nimb,
privirilor aţintite-n solstiţiul de vară...!
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul «Să fii lemn de trandafir…» – pe tema „Iubire şi jertfă în fața ferestrei de martie“ – face parte din ciclul «Stea pentru Lemn», aflat în volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Comete-n cea de-a 65-a vale», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-035-5), 2012, p. 159.
Donares
vineri, 25 noiembrie 2022