Mă doare sufletul acestui crin,
mă gâdilă neuronii acestei gladiole,
multiplicată lumină, xeroxat curcubeu,
pe coala femurului tău ... !
În această instanţă pavoazată,
steaua cu scufiţă roşie
îngăduie sabia deasupra capului,
cătuşele, cartuşele, mănuşile,
ziarele scorţoase, păduroase, pietroase,
samovarele ceţoase, slinoase, greţoase,
până la ruperea spiralei dezoxiribonucleice,
doar la câţiva ani-lumină de centrul alb ...
Vulpile-ţi sar prin istorii aurii,
din ţesătura de ape a cerului primordial,
pregătită ca eşarfă de mire :
da, sunt şi eu rudă cu Tine, Soră
a Soarelui, Spumă a Laptelui,
chiar dacă paleoliticii aceştia,
mai fecundează argila din maluri, lângă peşteră,
chiar dacă mai sunt în holocen,
chiar dacă mai mângâie tuberculii, ouă de râu,
ouă-cranii-de-zeu-moş, ouă-Soaremoş... !
6 Prier 1992 / 5 Gerar 1997.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul «Trecerea Aburariului prin grădină» – pe tema „Viață“ („Aburariu“ / „Suflet“) – face parte din ciclul «După-amiaza ultimului paradoxist» şi a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în volumul «Bomba cu neuroni» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-97529-8-5, 1997, p. 119), şi mai apoi, în volumul bilingv, «Fulgerul sferic» / «Éclair Sphérique» (Ed. Aethicus / ISBN 973-97530-1-9, 1999, p. 96 sq.), în „antologia-i de autor“, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus / ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 263 sq.) etc.
Donares
luni, 14 noiembrie 2022