Nimbul de harbuz crapă-n cucuruz,
în umbră-nacelă, spic-stea-paralelă :
clopotu-mi din uz, cometei confuz,
drept cer de parcelă,-l prinde-n acuarelă –
cosmicu-mi harbuz, blând focos de-obuz...!
Doar o dată-n an, ou-i Magellan
trece Marea Neagră cu-abisu-n pelagră,
fără-a da vr-un ban zeului-Gorban,
statuii – tanagră – de pe bubă-neagră :
harbuz-ou-n an mi-e blând porţelan...!
22 martie 1976 / 20 noiembrie 2013.
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu