XI.
Abia sosi Prierul cu-ntâia rândunică
Şi-l strânge galben vara la pieptu-i însorit
Şi iată peste dealuri lumina şi-a oprit
Din toamnă raza lungă prin fulgii care pică.
Tot ce-am legat de suflet cu aripi se ridică;
Ce mi-a fost drag pe lume, în ochi mi s-a umbrit
Şi-n amintire şuie cu fumu-i albăstrit
Iubirea cea mai mare, dorinţa cea mai mică.
Cu trecerea rotundă a lunilor roteşte,
Schimbat pe bolta nopţii, străvechiul zodier
Şi steaua ca şi visul în zori se veştejeşte.
Nimic nu se re-ntoarce la fel a doua oară;
Nici anotimp, nici suflet, nici pasăre, nici cer...
Eternă doar Minerva cu lira le măsoară.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.