Acelaşi freamăt trece-n crâng,
Aceleaşi ape-n văi se frâng,
Căzând din stâncă-n stâncă,
Acelaşi a rămas şi-acum
Conacu-n margine de drum,
În linişte adâncă.
Deasupra lui pier stoluri-stol
Pribegii nori pe cerul gol,
Şi-n nopţile cu lună
Ca ieri alături amândoi
Stam ascultând glas de cimpoi
Din munţi în munţi cum sună...
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.