Pe marginea fântânii şi-a odihnit, amforă,
Cu sânul mic şi tare, cu braţul gol, Biblis.
Nevinovat priveşte cu ochiul ei deschis,
Cu-aceeaşi limpezime de rază, tuturora.
Dar aplecată-şi vede, zâmbind în apă, sora.
Mirată de mândreţea-i, un zâmbet i-a trimis.
Lumina se răsfrânge pe faţa-amândurora,
Dar oglindirea-i vie şi fata e un vis.
Pe marginea fântânii iubirea izvorât-a,
Plăpândă şi străină, în pieptul lui Biblis -
Dar tu, ca jertfă ad-o, în zori, lui Afrodita
Mioara cea mai dulce şi mielul cel mai drag,
Păstorule cu glugă şi fluier lung de fag,
Ferită să rămână de dorul lui Narcis.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag, Dana! După cum cred că ai observat, el a scris și multe sonete, chiar de nu le-a numit așa! Ori în varianta 4433 ori 4442! Toate fascinante! Sunt printre postări!...
Gerra Orivera
vineri, 20 octombrie 2017