Un călător grăbit cum se deşteaptă
Nedumerit, pe-a visurilor treaptă,
De care ţara astăzi are parte;
Şi stă buimac, şi nu mai ştie unde
A mai zărit odaie, jâlţ şi masă;
Şi, dureros, chiniutor l-apasă
Străinul ce-n oglinda lui pătrunde.
Aude-n gară trenurile grele,
Şi tot se-ntreabă cine o să plece.
Se pipăie, şi mâna lui e rece,
Şi calendaru-n zid îşi uită anul...
Şi tot mai dorm în miezul vieţii mele.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat