De ieri albine albe pe via ta roiesc -Toţi prunii şi toţi merii în iarnă înfloresc.
Petalele cu aripi de gheaţă cad domoale
Pe un covor mai moale ca iarbă cea mai moale.
S-au şters din faţa ţării şi drumuri, şi poteci -Stă
Argeșu-n zăvoaie cu tălpile lui reci
Şi nu cutează moşul pe prund măcar un pas.
Izvoarele cu barbă în ţurţuri au rămas
Şi strasina făcându-şi la ochi cu palma mânii,
Tot căutând cărarea, stă cumpăna fântânii.
Auzi întâi un zgomot, apoi - deodată - clar
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleştar.
Sunt clopoţeii sănii: ascultă-i bine cum
O flamură de sunet îţi flutură pe drum.
Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal, îţi sună la ureche o toacă de metal
Dar în odaia cramei cu focul în cămin,
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.
Te-aşezi cu ei la masă, citeşti şi prociteşti
Şi vinul vechi şi vinul mai nou ce-l pritoceşti.
Butucii ard în sobă cu trosnet şi scântei.
Din rodul viei tale eşti bucuros să bei.
Cucernic pentru oaspeţi ridici câte-o bărdacă,
Pe fraţii-n poezie nu-i uiţi cu cană seacă.
Şi, ca poet al viei serbându-i sfântul hram, închini pentru
Horaţiu,
Virgii şi
Francis
Jammes.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.