Lumină, lumină, de ce
În toamna târzie te duci
Amară e coaja de nuci
Şi floarea-soarelui e
Tăciune când tu ne-o usuci.
Lumină, lumină, mai stai -
Spre iarnă nu te grăbi!
Ce-or face în vânturi pustii
Foşnitele frunze şi mai
Mâhnite de nu le mângâii?
Lumină, lumină, n-ai nici
O milă de flori şi furnici
Dar greierii, bieţii, ce strâng
Doar bobul de soare din crâng,
Ce-or face la iarnă şi cui
Să ceară de nu-i îndestui?
Lumină, lumină, mai stai
La mine măcar până-n Mai!
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.