Pe claie văd leneș cum timpul se duce
De-a dura ca piatra de râu,
Cu-amurgul aprins ce-n nori mai străluce,
Cu glasuri de greieri prin miriște și-n grâu
Cu cântec de pitpalac.
Îl văd cum piere pe aripi d-erete
Rotind și plutind tot mai sus:
Tălăngile turmei pe îndelete
Cu sunet nostalgic l-au dus
La tarla, pe-o coastă de deal.
Hoinar o pornește din nou și mă lasă
Cu înserarea pe fân.
L-aud cum foșnește din păr de maătasă
Prin porumbiște stăpân.
L-aud cum tot umblă și nu-i.
Dar unde-i moșia și turma și iazul?
Dar unde-s și eu, cel de azi?
Tăria tăcuta își nalță grumazul.
Și luna cu palid obraz
Se duce cu ceasul pierdut
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.