M-apucă seara, sufletu-mi de gheaţă
Şi ce pustiu căminul stins sub nea.
Dă-mi jarul ochilor tăi mari, să stea
În flăcări dorul dătător de viaţă.
Întind, flămând, mâini reci spre clara faţă,
O cheamă din adânc nevoia mea.
Eşti raza caldă după iarna grea,
Lumina primăverii ce mă-nvaţă
Întinerirea lumii şi îndemnul
De zbor al ciocârliei spre tării.
Aprinde focul cerului cu semnul
Privirii tale. Dă-mi învolburarea
Iubirii, ca în patime pustii
Prin rai şi iad să-mi aflu împăcarea.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.