Printre râpi trandafirii în zori de zi.
De mărgean şi de-argint vânăt în apus,
De jar alb la focul zilei, pe deal sus,
Pietre sure pe mormintele pustii.
Printre ele cenuşii ca iarba rea,
Cu urechile pleoştite, măgăruşi.
Peste ele sinilie marea ca
O velinţă cu chenar de pescăruşi.
Din colibe de lut ars şi dat cu var,
Ţigăncuşe cu basma şi în şalvari,
Vişinii, portocalii, de-un roşu mat,
Joacă-n pântec pe un vers tărăgănat
Şi aleargă şi se bat pentr-o pară.
Trec prin praf în harabale turci bătrâni,
Pe când seara s-a făcut de peruzea
Pentru somnul cimitirului păgân.
Măgăruşi şi ţigăncuşe nu mai sunt.
Cortul nopţii urcă-n stepe până-n cer.
Un mânz negru rătăceşte şi stingher
Lung nechează la tătarii din pământ.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat