În sfeşnice lumini de ceară
Cum tremurau cu roşii dungi,
Pe mare luna-ntinse iară
Năvod de-argint cu fire lungi.
Ne-aduse-n talgere pe masă,
Cu ochi brumând talaz străbun,
Veniţi din verdea lui mătasă:
Lufar, guvidii şi barbun.
Priveam uimiţi cum odihneşte
Lumina sfânta peste ei,
Cum lumii noastre îi răpeşte,
De taină marii tot mai grei.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.