Deschide poarta lumii cu coşul de cireşi!
S-au îmbrăcat cireşii în roșile cămeşi
Şi zarea în lumină de aur în spre seară.
Auzi cum cântă-n lunca, lung, roata de la moară!
Arinii ei din sită uşoară de frunziş
Îi cern pe-oglinda apei luminile furiş.
Şi săgetând penumbră la stăvilarul morii
Se-alungă rândunele şi fulgeră prigorii.
Călare vii în voie pe bunul buiestraş
Pe care iarbă-n margini de şanţ s-o pască-l laşi.
Ţi-au cunoscut prin ramuri mari pălăria moale
Şi-n drum îţi dau bineţe cosaşi ce merg la vale,
Dar te gândeşti la fată morarului ce are
Obraz ca pâinea rumen şi-n păr lămâi de soare.
Te-aşteaptă colo-n umbra cea verde sub arţari -
A alergat şi-şi ţine cu mâna sănii tari
Şi mici ce bat odată din două aripi sub
Cămaşe, cum ar bate din aripi un hulub.
Nici numele, nici neamul nu-l ştii - ştii că ţi-e dragă:
Cu drag îi culegi gura gustoasă ca o fragă,
Şi-un trup cu miros proaspăt de proaspăt măciniş
Pe malul gârlei limpezi se lasă pe prundiş.
Se duce apa- fata se duce ca şi ea.
Copită-şi bate murgul ce nu mai vrea să stea,
Încaleci, îi dai drumul, scapi frâu-n pumnii tăi -
Te duci prin grâul serii cu cântec de cârstei.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.