Necunoscute stele din unde se-nălţară,
Pe mări necunoscute cu ape de cleştar.
Alunecă triremă pe valul solitar
Purtându-ne făptura spre a iubirii ţară.
Răsare din talazuri, Cithera, ca din vis...
Pluteşte în acorduri de harfe-eoliane,
Coloane între ele se leagă cu liane
Şi trandafiri atârnă de templul lui Cipris.
Cascade se aruncă şi opresc în cale;
Se frâng în curcubeie, căzând din lac în lac;
Şi din păduri cu ramuri întinse, se desfac
Picând ca păsări moarte pe iarbă, portocale.
Şi ostrovul din ape se naşte aprilin,
Încununat cu frunze de rodii şi de laur.
Sub soarele ce scade e bulgăre de aur
Şi vârf de-argint înfruntă al stelelor declin.
Lovind în spuma albă cu rostul de aramă,
Încalecă triremă, tăind al mării larg,
Talazul - Valuri repezi cu mugete se sparg,
Când, despicate-n două, în urmă le destramă.
Şi când talazul verde roşi în zorii zilei,
Cithera - visul mării - pe legănatul val,
În noapte îşi topise omătul sideral
Şi-n vânt îşi risipise miresmele zambilei...
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.