La mine-odată, cum vii la bunica,
Veneau în cârd căsuţele din sat -
Cu şorţul lor de var pe prispa mică,
De rochia mea de parc s-au agăţat.
Acuma sunt bătrâna ce tot toarce,
Şi mormăie, uitată, a pustiu,
Căci, vezi ce-a fost odată, nu se-ntoarce
Şi-obrazul nou al satului nu-l ştiu.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.