Timp îngheţat şi lacăt fără cheie
La poartă universului,
Ovalul tău, oglindă, vreau să-mi steie
Simbolul pur al versului.
Cu stranii de-nfiorare,
Că apele văzduhului
Adâncul ţi-l sporeşti din zare-n zare
În neul duhului.
Răsfrângi din foc de patimi numai rază
Senină cum e soarele.
Se frâng de farul tău, de mai cutează,
Şi vântul, şi valtoarele.
Orb veacul stă sub negura ce-l leagă,
Să-ţi şuie-n slăvi clipitele,
Dar tu pe veci te şlefuieşti întreagă,
Cum te-au menit ursitele.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.