Căsuţele cetăţilor bretone,
Cu spate-adus şi şoapte guturale,
Se-nclină-n umbră naltei catedrale.
În zori de zi se împânzeşte marea.
Prin neguri zăbrelite de lumina,
Bat clopote, blajine, în surdină.
Nevestele pescarilor ce pleacă
Nu se bocesc, nu flutură batiste,
Simţind prelung cum se goleşte zarea.
Şi în amurg, purtând copilu-n braţe,
Mai stau pe ţărmul marilor bretone,
Că pe vitralii ştersele Madone.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.