Se depărtează lupta, şi tunul doar împarte,
Pecetluind izbânda, înfrângerea pe culmi...
Bubuitor, furtuna descreşte-n zări departe,
Şi pacea se strecoară-n dumbrăvile de ulmi.
Văratica pădure re-nvaţă fremătarea
De ramuri şi de aripi, de frunze şi de vânt,
Lumina milostivă povățuie uitarea,
Şi crângul tot se ţine de biblicul cuvânt.
Zburdalnic prinde spumă pârâul pe pietrișe;
Sfios, un ram de umbră se-ntinde pe poteci;
Un iepure cutează o raită-n luminișe;
Şopârle friguroase se trag din ierburi reci...
Şi codrul urmărindu-şi menirea sibilină
La dansul găzduieşte doi trecători - Ei stau
Alăturaţi de-acuma cu-ncredere deplină...
Dar ce de ură-n vremea când nu se cunoşteau.
Ca doi hoinări tovarăşi, culcaţi cu burta-n soare,
Feriţi de orice grijă, dulceaţa zilei sorb,
Şi dorm cu-atâta poftă ... Ce somn adânc dorm oare
Că nu le-alungă visul un zbor greoi de corb?
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.