Le-aprinde amintirea sclipirile pe rând:
Mormintele, geamia,
Prin chiparoşi amurgul brumând şi tremurând
Şi-n suflet nostalgia
Acelui praf de aur suflat pe ape vii
Jucând pe cornul mării...
Fantasmagoric faur, Eyub, de ce învii
Caicele visării?
De-argint caicul lunii se leagănă pe cer,
Pe Cornul-de-Aur vine
Caicul Sehrazadei ca un coleopter
Cu aripi de rubine.
Fântânile moscheii albastre plâng încet
Lumina lor ce piere,
Şi-o cheamă muezinul suit în minaret,
Zadarnic. În tăcere
Pe chiparoşii negri, ca umbre cad vulturi.
Mormintele sub lună
De-acum sânt capre albe pierdute prin păduri
Dar noaptea îşi adună
Harapii în burnusuri de umbră şi de vis,
Şi una câte una
Priveliştile-n lumină şi-au închis
Cu lampa şi cu luna.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.