Mă strigă valul mării si dorul tău mă leagă:
Am sânul de femeie si trupul de delfin.
Trirema-naintează si ape noi dezleagă,
Iar cornul lunii palid se-apleacă în declin.
Mă strigă valul mării si Echo trist răspunde,
Şi scoicile sonore din zări în zări se frâng...
Aruncă-ţi iar, străine, cântarea ta pe unde,
Sa nu aud talazul si apele ce plâng.
Mai cântă, ca sirena să fie iar femeie!
Căci iată se înalţă cu murmur milenar
Lung marea să-și recheme puternic a ei zeie...
O, tu, ce stai pe proră, ridică glasul iar!
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.