Stă marea ca o treaptă de senin
Pe care urcă insula-n lumină,
Şi templul din pădurea de măslin
Se-nalţă gol si viu ca o tulpină.
Coloane, trupuri netede de zei
În care sângele s-a făcut soare,
Colunii lângă ele îmi sunt grei:
Nu pasărea, ci piatra o să zboare.
Lăsaţi-mă să vin iar la părinţi.
Doar clipa mea se cerne cenusie,
Doar lutul meu se surpă-n suferinţi.
Aici lumina dăruie vecie
Pe friza vieţii unde în alai
Fecioare vin cu vas rotund pe umăr,
Şi călăreţi semeţi strunează cai,
Şi dansatoare saltă-n tact si număr,
Pe stela morţii unde un bătrân
Senin întinde dreapta împăcată
Flăcăului răpus râzând păgân —
Pe marea ca o liră încordată.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.