Când seara ţese umbră prin odaie,
Din jilţ de vremi privind oglindă, stai -
Un singur fulger o cuprinde mai
Înfricoşat ca ochii de văpaie.
Şi cum adânc pândeşti, se întretaie
Pe ger de ape aripe de rai...
Să fie El, solia ce-aşteptai?!
Aşa lumină-n inima ce grea e!
De slăvi orbit te frângi făr-de putere,
Biet îndrăzneţ, la rându-ţi fulgerat
De flacăra cumplită ce te cere.
Oglinzi se-nchid şi suflete, pustii -
Din noaptea lor brumată a zburat
Foc alb prin înstelatele domnii.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.