În aer catedrala prin nori gonaci pe cer,
Cum sparge inserarea cetatea de cărbune,
În preajma lunii pare un sloi oprit de ger.
Jos dorm, înfrânţi de truda silinţelor străbune,
Învinşii - să nu vadă cum pe lunarul cer
Himerele vin noaptea de trai să se răzbune.
Nu va găsi nici una o inimă, o casă?
Tăcute taie ceaţă oraşului de fier:
Arare câte una din zbor înalt se lasă...
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.