Neguri se lasă greoi
Pe câmp, pe sub dealuri şi lângă
Lungi ape-nghețate-n zăvoi,
Sălciile mugur n-au încă,
Nici floare zarzării goi.
Gerul de munţi tot se leagă
Pe zarea cu dungă de nea.
Din ceruri o barză pribeagă
Greşind anotimpul şi ea,
Mai cade în iarnă, buimacă.
Stă scocul împotmolit
La moară sub maldăr de frunză.
În cuibul de mult părăsit
Revin anii vechi să-şi ascunză
Nostalgicul lor sfârşit.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.