Ne-nvinsul vers în care inspirarea
Îmi bate ca un peşte în năvod,
Mi-o ţine poezia de uitare
Obşească, dăinuind-o în norod.
În vânt se duc mândrii de voievod
Şi orice slavă-n veac o spală marea –
Când, încheindu-mi tainic cugetarea,
Mă copleşeşte-n suflet greul rod.
În anii mei moşiile fecunde
Ridică holdele de grâu etern,
Sub mana lor pământul se ascunde.
Şi singur din pridvorul casei mele
Privind la cerul toamnei, îmi aştern
Pe alt tărâm recoltele de stele.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.